- ceaúş
- s. m., pl. ceaúşi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ceaúş
Look at other dictionaries:
ceauş — CEAÚŞ, ceauşi, s.m. 1. Funcţionar inferior la turci, care îndeplinea funcţia de uşier, de curier sau de aprod (1) al curţii. 2. Nume dat, în evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova, unor funcţionari publici: a) şef al unei cete de slujitori; … Dicționar Român
ceauşbaş — ceaúş baş s.m. (înv.) căpetenia ceauşilor; vătaful de aprozi ai Divanului domnesc. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
Romania, Socialist Republic Of — In accordance with the regional pattern, following the close of World War II Romania found itself embracing Marxism–Leninism as espoused by the Soviet Union. At the behest of Moscow, a communist government was installed in Budapest in March of … Historical dictionary of Marxism
Romanian Communist Party — The Romanian Communist Party (Partidul Comunist Român PCR) was founded in 1921, though until after World War II it existed as a relatively minor organization. Having assisted in removing Romania’s German Nazi occupiers, the PCR grew in… … Historical dictionary of Marxism
ceauşel — CEAUŞÉL, ceauşei, s.m. (înv.) Diminutiv al lui ceauş. [pr.: cea u ] – Ceauş + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ceauşél s. m. (sil. cea u ), pl. ceauşéi, art. ceauşéii … Dicționar Român
schemniceauş — schemni ceaúş s.m. (înv.) ceauş, reprezentant al Porţii otomane, care însoţea în Ţările Române pe noul domn numit de Poartă. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
seleamceauş — SELEÁM CEAÚŞ, seleam ceauşi, s.m. (înv.) Reprezentant al domnului care mergea înainte şi anunţa tuturor sosirea acestuia. – Din tc. selâm çavuş. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 seleám ceaúş s. m. (sil. leam), pl. seleám ceaúşi … Dicționar Român
abreuvement — [ abrɶvmɑ̃ ] n. m. • abevrement XIIIe; de abreuver ♦ Action d abreuver (des bêtes). ● abreuvement nom masculin Action de fournir l eau de boisson aux animaux domestiques. ⇒ABREUVEMENT, subst. masc. Action d abreuver ou de s abreuver : • 1. Il… … Encyclopédie Universelle
admettre — [ admɛtr ] v. tr. <conjug. : 56> • XVe; amettre XIIIe, sens div. en a. fr.; lat. admittere 1 ♦ Accepter de recevoir (qqn). ⇒ accueillir, agréer. Admettre qqn à sa table. Être admis à un examen. « Jusqu à ce qu il eût été admis à l Académie… … Encyclopédie Universelle
arriérer — (a riê ré. La syllabe rié prend l accent grave devant une syllabe muette, j arrière, mais non au futur et au conditionnel : j arriérerai, j arriérerais) v. a. 1° Retarder. Arriérer un payement. • Il faut encore interrompre ici cette matière… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
